De pensia de dizabilitate beneficiază persoanele care în urma unor boli sau accidente starea lor de sănătate a dus la reducerea sau pierderea capacității de îngrijire personală sau a capacității de a desfășura o activitate în condițiile considerate normale pentru ei.

În funcție de împrejurările care pot afecta starea de sănătate, pot fi evidențiate următoarele cauze ale dizabilității:

  • Dizabilitatea de boală obișnuită;
  • Dizabilitatea de boală profesională;
  • Dizabilitatea survenită după un accident de muncă;
  • Dizabilitatea determinată în legătură cu avaria de la Ciornobîl;
  • Dizabilitatea legată de serviciul militar;  
  • Dizabilitatea din copilărie.

 

Dizabilitate este determinată de Consiliul Naţional pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă, care se află în subordinea Ministerului Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei și de Consiliile teritoriale pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă. În componenţa fiecărui consiliu activează medici experţi de diferite profiluri, precum şi asistenţi sociali, psihopedagogi, personal medical mediu şi inferior, personal auxiliar. În cazurile dificile, consiliile teritoriale invită medici-experţi consultanţi.

Consiliile teritoriale pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă asigură expertizarea şi reexpertizarea cetăţenilor din teritoriul, inclusiv copiii pînă la vîrsta de 18 ani, aprobă prelungirea certificatului de concediu medical, în cazul tratamentului de durată, în baza fişei de trimitere la expertizare a instituţiei medico-sanitare (formularul F-088/e).

HG nr. 65 din 2013 cu privire la determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă

 

Persoanele, inclusiv copiii în vîrstă de pînă la 18 ani, sunt trimise spre expertizare sau reexpertizare în cadrul consiliilor teritoriale pentru determinarea dizabilității și capacității de muncă de către instituţia medico-sanitară, prin fişa de trimitere (formularul F-088/e),

care este întocmită de medicul de familie și care se anexează la cererea pacientului. 
În urma examinării pacientului și aprecierii stării lui de sănătate, persoanei se stabilește unul dintre gradele de dizabilitate:

  1. dizabilitate severă (gradul I) – capacitatea de muncă este păstrată în proporţie de 0–20%;
  2. dizabilitate accentuată (gradul II) – capacitatea de muncă este păstrată în proporţie de 25–40%;
  3. dizabilitate medie (gradul III) – capacitatea de muncă este păstrată în proporţie de 45–60%.

Persoanele cu deficienţe funcţionale uşoare provocate de afecţiuni, defecte, traume şi avînd capacitatea de muncă păstrată în proporţie de 65–100% sunt considerate apte de muncă, respectiv nu sunt încadrate în grad de dizabilitate.

 

Dacă persoana supusă expertizării nu este de acord cu deciziile adoptate de către consiliul teritorial, ea este în drept să înainteze, în termen de o lună, o cerere de dezacord şefului consiliului respectiv, care, la rîndul său, este obligat să expedieze Consiliului Național pentru Determinarea Dizabilităţii şi Capacităţii de Muncă, în termen de cinci zile, cererea persoanei, documentele respective şi raportul de determinare a dizabilităţii şi capacităţii de muncă. Aceste documente vor fi examinate în termen de 30 de zile de către Consiliul de control, care respectiv va informa persoana despre decizia luată.
Dacă persoana supusă expertizării nu este de acord cu decizia Consiliului de control şi revedere a deciziilor, ea este în drept să depună în termen de o lună, pe numele directorului general al Consiliului, o cerere de contestare a deciziei, care este prezentată pentru examinare în cadrul Comisiei de Litigii de pe lîngă Ministerul Muncii, Protecţiei Sociale şi Familiei.

Comisia de Litigii este în drept să solicite în scris Consiliului de control şi revedere a deciziilor revederea deciziei şi modificarea ei, după caz. Consiliul de control şi revedere a deciziilor, în termen de 5 zile, informează Comisia de Litigii despre decizia luată. În cazul în care decizia nu a fost modificată, Consiliul de control şi revedere a deciziilor, în cadrul unei şedinţe comune cu Comisia de Litigii, prezintă argumentele respective asupra cazurilor examinate.

HG nr. 65 din 2013cu privire la determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă

 

În funcție de starea sănătății persoanei, dizabilitatea se stabilește pe un termen de 6 luni, un an, doi ani sau fără termen.

Persoanelor care se adresează prima dată, dizabilitatea li se determină pe un termen de un an sau, după caz, pe un termen de 6 luni. În cazuri severe, dizabilitatea se stabileşte pe doi ani, iar dacă dereglările funcţionale sunt ireversibile – dizabilitatea se stabilește fără termen.

Dizabilitatea fără termen se determină, după caz, după o perioadă de 5-7 ani de la prima stabilire a dizabilității. La copii, în cazul în care dereglările funcţionale sunt ireversibile, termenul pentru care se stabileşte dizabilitatea este pînă la vîrsta de 18 ani.

Expertizarea periodică a dizabilității se face în scopul verificării stării de sănătate a persoanei cu dizabilități. Termenul de reexaminare a gradului de dizabilitate se stabilește de Consiliul Național pentru determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă și Consiliile teritoriale pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă.

 

Pensia de dizabilitate este o sumă bănească calculată în raport cu gradul de pierdere a capacităţii de muncă, plătită lunar pe termenul determinării dizabilității, conform deciziei Consiliului Național pentru determinarea Dizabilității și Capacității de Muncă sau a Consiliului Teritorial pentru determinarea dizabilităţii şi capacităţii de muncă.

Dizabilitatea cauzată de o afecţiune generală este stabilită ca urmare a unei afecţiuni, traume, a unui defect organic, care conduce la limitări de activitate. Dreptul la stabilirea acestei pensii cere respectarea următoarelor condiții obligatorii:

Confirmarea dizabilității – la prezentarea certificatului medical (în original)

Prezența stagiului de cotizare, în funcție de vîrsta la care persoana a devenit cu dizabilități, după cum urmează:

  • pînă la vîrsta de 23 de ani – cel puțin 1 an;
  • de la 23 pînă la 26 de ani – cel puțin 2 ani;
  • de la 26 pînă la 31 de ani – cel puțin 3 ani;
  • peste vîrsta de 31 de ani – cel puțin 5 ani.

 

Dizabilitatea cauzată de un accident de muncă este o urmare a unui accident care a avut loc în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, care a produs vătămarea violentă a organizmului salariatului și care duce la pierderea temporară sau permanentă a capacității de muncă.

Dizabilitatea cauzată de o boală profesională este o maladie, care a apărut și s-a dezvoltat sub influența factorilor nocivi caracteristici pentru o anumită profesie sau a condițiilor de muncă caracteristici pentru o anumită întreprindere, care conduc la limitări de activitate şi restricţii de participare.

Dreptul la stabilirea acestei pensii cere respectarea următoarei condiții obligatorii:

Confirmarea dizabilității – la prezentarea certificatului medical (în original);

Pensia de dizabilitate în cazul accidentului de muncă sau al unei boli profesionale se stabilește indiferent de durata stagiului de cotizare.

Legea nr. 156/1998 privind pensiile de asigurări sociale de stat

 

Persoanele care primesc pensii de dizabilitate în caz de accident de muncă sau boală profesională în afară de pensie au dreptul și la alte prestații plătite de Casa Națională de Asigurări Sociale (CNAS) și de angajator.

Prestațiile acordate de CNAS:

•  Prestațiile pentru reabilitarea medicală includ cheltuieli de tratament ambulatoriu, analize medicale şi medicamente, tratament spitalizat, asistență medicală urgentă, servicii de chirurgie plastică și reparatorie, îngrijire specială, tratament sanatorial, protezare, servicii de fizioterapie, aparate ortopedice.

Legea nr. 756/1999 a asigurării pentru accidente de muncă și boli profesionale

•  Prestațiile pentru recuperarea capacității de muncă se efectuează în baza unui program. Programele individuale de recuperare se stabilesc în funcţie de natura leziunilor şi prognosticul bolii. În baza programului individual elaborat de CNAS sunt indicate perioada de recuperare, instituția medicală și tratamentul de care persoana va beneficia gratuit.

•  Prestațiile pentru reabilitarea profesională se acordă la solicitarea persoanei vătămate, care în urma accidentului nu mai poate activa conform specialității. Persoana vătămată va putea frecventa cursuri gratuite privind restabilirea drepturilor de muncă sau însușirea unei noi profesii.

•  Indemnizația pentru incapacitatea temporară de muncă se va plăti în mărime de 100% din salariul mediu lunar. Durata de acordare a indemnizației nu va depăși 180 de zile, iar în anumite situații termenul poate fi prelungit pînă la 30 de zile.

•  Indemnizația pentru transferarea temporară la altă muncă – dacă după traumatism persoana nu-și va mai putea îndeplini munca, ea va fi transferată la altă muncă mai ușoară. Mărimea indemnizației va constitui diferența dintre salariul de pînă la eveniment și cel de după eveniment și se va plăti pe o perioadă care nu va depăși 90 de zile.

•  Indemnizația de dizabilitate – se plătește pentru toată perioada cît se plătește pensia de dizabilitate.

Drepturile bănești acordate de angajator sunt stipulate în Legea securității și sănătății în muncă nr. 186/2008

Lucrătorului căruia i s-a stabilit gradul de reducere a capacităţii de muncă în urma unui accident de muncă sau a unei boli profesionale i se plăteşte din contul unităţii care poartă vina pentru accidentul de muncă sau pentru boala profesională, pe lîngă despăgubirea stabilită de lege, o indemnizaţie unică, în mărime de un salariu anual al accidentului pentru fiecare procent de pierdere a capacității de muncă. Indemnizația nu se va plăti dacă accidentul s-a produs din vina salariatului.

Cheltuielile suportate în legătură cu vătămarea sănătății – de tratament, de alimentație suplimentară, de protezare, de îngrijire străină, bilet sanatorial, bilete de călătorie, mijloace speciale de transport sau de cumpărare a unui vehicul special – sunt suportate de angajator.

Notă: Angajatorul (persoana fizică) poartă răspundere pentru accidentul de muncă la fel ca și întreprinderea.

 

Indemnizaţia de deces se acordă o singură dată, în sumă fixă, în funcție de numărul de persoane aflate în întreţinerea asiguratului după cum urmează:

  • pentru un copil – echivalentul a 5 salarii medii lunare ale persoanei decedate, calculate pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională;
  • pentru doi copii – echivalentul a 8 salarii medii lunare ale persoanei decedate, calculate pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională;
  • pentru trei sau mai mulţi copii – echivalentul a 12 salarii medii lunare ale persoanei decedate, calculate pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională;
  • pentru soţul asiguratului care, la momentul decesului acestuia, este încadrat într-un grad de dizabilitate sau a atins vîrsta de pensionare – echivalentul a 3 salarii medii lunare ale persoanei decedate, calculate pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională;
  • pentru soţul sau unul din părinţii asiguratului decedat, sau o altă persoană care la momentul decesului persoanei nu lucrează şi are în îngrijire copii ai persoanei decedate sub vîrsta de 3 ani – echivalentul a 3 salarii medii lunare ale persoanei decedate, calculate pe ultimele 6 luni premergătoare lunii în care s-a produs accidentul de muncă sau a fost constatată îmbolnăvirea profesională.

Suma totală a indemnizaţiilor acordate nu poate depăşi echivalentul a 24 de salarii medii lunare pe economie.

Pentru a benficia de indemnizaţia de deces, cererea se prezintă la Casa teritorială de asigurări sociale din localitatea unde a locuit decedatul, la cerere se anexează:

  1. documentele de cercetare a accidentului de muncă sau de constatare a bolii profesionale;
  2. certificatul de deces al persoanei decedate;
  3. certificatul de salariu pentru 6 luni premergătoare accidentului de muncă.

Legea nr. 756 din 1999 a asigurării pentru accidente de muncă și boli profesionale

 

Dizabilitatea din copilărie este dizabilitatea survenită în urma unei boli sau a unei mutilări care a avut loc pînă la împlinirea vîrstei de 18 ani, confirmate prin dicumentele medicale.

Dreptul la stabilirea acestei pensii cere respectarea următoarelor condiții obligatorii:

Confirmarea dizabilității – la prezentarea certificatului medical (în original);

Prezența stagiului de cotizare, în funcție de vîrsta la care persoana a devenit cu dizabilități, după cum urmează:

  • pînă la vîrsta de 23 de ani – cel puțin 1 an;
  • de la 23 pînă la 26 de ani – cel puțin 2 ani;
  • de la 26 pînă la 31 de ani – cel puțin 3 ani;
  • peste vîrsta de 31 de ani – cel puțin 5 ani.

Copiii cu dizabilități din copilărie cu vîrsta de pînă la 18 ani vor beneficia de alocație socială.

Pentru a beneficia de această pensie, solicitantul se adresează la Casa teritorială de asigurări sociale din localitatea sa.

Legea nr. 499/1999 privind alocațiile sociale de stat pentru unele categorii de cetățeni

Dizabilitatea cu sindromul „Cernobîl” este dizabilitatea ce se stabilește persoanelor care au participat la lichidarea urmărilor catastrofei de la Cernobîl și a consecințelor ei în zona de înstrăinare sau care au fost supuse radiației pe teritoriile poluate cu substanțe radioactive.

În categoriile de cetăţeni care au suferit de pe urma catastrofei de la Cernobîl intră:

Persoanele care s-au îmbolnăvit şi au suferit de o boală actinică cauzată de avaria de la C.A.E. Cernobâl, precum şi invalizii a căror invaliditate e în legătură cauzală cu catastrofa de la Cernobîl și au fost atrași la lucrările de lichidare a consecințelor avariei.

Persoanele care au venit în anul 1986 din zona moartă sau din zona de strămutare şi au primit cetăţenia Republicii Moldova și s-au îmbolnăvit de o boală actinică cauzată de catastrofa de la Cernobîl.

Persoanele, trimise temporar sau trimise în delegație, care au participat în anii 1986-1987 la lucrările de lichidare a urmărilor avariei de la Cernobîl.

Persoanele trimise temporar în delegație, care au participat în anii 1988-1990 la lucrările de lichidare a urmărilor avariei de la C.A.E. Cernobîl.

Dreptul la stabilirea acestei pensii cere respectarea următoarelor condiții obligatorii:

Confirmarea dizabilității – la prezentarea certificatului medical (în original);

Confirmarea faptului aflării legale în zona poluată – legitimația de participant, livretul militar, certificate de la organele afacerilor interne.

Pensia de dizabilitate cu sindromul „Cernobîl” se stabilește de către Casa Teritorială de Asigurări Sociale, indiferent de durata stagiului de cotizare.

Legea nr. 909/1992 privind protecția socială a cetățenilor care au avut de suferit de pe urma catastrofei de la Cernobîl